Roberto Saviano

Revista „For­eign Pol­icy Româ­nia“ şi ziarul „Ade­vărul“ pub­lică, pen­tru prima dată în ţara noas­tră, un inter­viu cu scri­itorul ital­ian Roberto Saviano, autor aflat per­ma­nent sub ameninţarea Camorrei.

Citeşte şi:
O româncă vor­beşte despre tărâ­mul Mafiei ital­iene, Sicilia

FOTO “Pe urmele Mafiei”, noul traseu tur­is­tic din Sicilia

Dezvăluire: Berlus­coni a fost pro­te­jat de mafie

Scri­itorul Roberto Saviano, unul din­tre cei mai ren­u­miţi „eroi” mod­erni anti-Mafia, a acor­dat revis­tei „For­eign Pol­icy Româ­nia” primul inter­viu pen­tru o pub­li­caţie din ţara noas­tră. Puteţi citi acest inter­viu în ediţia din noiem­brie a revis­tei, apărută deja la chioşcuri. Saviano vor­beşte de legă­turile Camor­rei cu Estul Europei, dar şi despre prob­lemele Ital­iei şi despre proiectele sale de viitor. Pen­tru Saviano, mafia a ajuns acum să investească la fel de bine la Berlin, Paris sau la Bucureşti, iar Bal­canii reprez­intă un fel de „pod” între Ori­ent şi Occi­dent, în care ruta drogurilor şi a altor activ­ităţi mafiote a trans­for­mat multe ţări din zona în plăci tur­nante ale trafi­cu­lui inter­naţional. Ziarul „Ade­vărul” vă prez­intă o parte a inter­vi­u­lui acor­dat de scri­itorul ital­ian revis­tei „FP România”.

Gabriela Preda: „Gomorra” este de mult timp un best­seller în întreaga lume, inclu­siv în Româ­nia. Ţi-a schim­bat însă rad­i­cal viaţa…

Roberto Saviano: Din toate punctele de vedere, având în vedere că acum trăi­esc sub escorta poliţiei 24 de ore din 24. Ade­vărul este că atunci când scriam acest volum nu îmi dădeam seama bine de amploarea sa. Ştiam că subiec­tul era extrem de del­i­cat, în plus mulţi alţi autori scriseseră deja numeroase cărţi pe aceeaşi temă şi toc­mai de aceea mi-am dat şi eu sufle­tul aces­tei cărţi, dedicându-i toată ener­gia şi în plus folosind nume şi prenume ade­vărate. Nu puteam să îmi imag­inez însă con­secinţele. Aşa că atunci când m-am regăsit în mijlocul aces­tei situ­aţii, când m-am văzut încon­ju­rat de poliţişti de la o zi la alta, fiind nevoit să părăs­esc local­i­tatea în care trăiam, familia idem, am încer­cat să rămân cu capul pe umeri şi să găs­esc o expli­caţie pen­tru tot. Să fiu sin­cer, nu am găsit-o încă…

Dacă ai fi ştiut ce te aşteaptă ai mai fi scris această carte?

Pot da doar un răspuns con­tra­dic­to­riu. Pe de o parte, nu reneg abso­lut cartea. Nu aş putea. În plus, reacţia pub­licu­lui a fost şi este în con­tin­uare extra­or­di­nară. Să spun drept, acesta este visul oricărui scri­itor. Pe de altă parte însă, cartea mi-a dat peste cap întreaga viaţă şi mi-a luat efec­tiv tot… Inclu­siv pacea inte­rioară, care îţi per­mite să lucrezi în mod senin. Mi-am pier­dut posi­bil­i­tatea de a avea o viaţă decenta. În fine… nu pot spune că reneg „Gomorra”, însă nici nu o iubesc. Nu îmi place nici să îmi aduc aminte mie însumi con­secinţele ei. Îmi sus­cită sen­ti­mente contradictorii.

Ca de alt­fel şi subiec­tul cărţii care descrie o real­i­tate învăluită în „lumini” şi „umbre”.

Exact. Este chiar intere­sant să fii ital­ian în ziua de azi. Iar con­tradicţi­ile sunt mai evi­dente când ne uităm, de pildă, la nivelul ruşi­nos, vul­gar, igno­rant, corupt şi plin de int­rigi ale unor insti­tuţii de aici…

Poţi da câteva exemple?

Îmi vine în minte cazul unor vicem­i­niştri, mem­bri ai par­tidu­lui Lega Nord (n.red. — par­tid de extremă dreapta, aflat în coal­iţia guver­nu­lui con­dus de Sil­vio Berlus­coni). În loc să răspundă la între­bări, vorbesc aiurea şi cu un accent aproape incom­pren­si­bil, dau impre­sia că nu au deschis nicio­dată o carte în viaţa lor. De alt­fel, parcă au o fix­aţie asupra celor care scriu cărţi în gen­eral. Cărţile parcă îi calcă pe nervi. Poate nici nu ştiu cum să ia în mână o carte. În fine, ce te mai miră… Vul­gar­i­tatea şi corupţia sunt ceea ce mănâncă ener­gia ţării din inte­rior în acest moment. Pe de altă parte, toată această situ­aţie nu tre­buie oricum scoasă din con­text riscând gen­er­al­izări. Deci sper ca nici pub­licul să înţe­leagă greşit. În plus tre­buie spus însă că în gen­eral ital­ienii apar de multe ori mul­tumiţi de reprezen­tanţii lor, pen­tru că, de fapt, medi­oc­ri­tatea de pe scena politică le per­mite să găsească o jus­ti­fi­care în plus, să-şi răspundă sin­guri la între­bări privind viaţa de zi cu zi, con­cluzionând „Deci nu sunt eu cel pe dos”. O per­soană care nu reuşeşte să găsească o slu­jbă, de pildă, şi care trăieşte de pe o zi pe alta, încer­când să se „aran­jeze” în stil ital­ian, se „regăseşte” în imag­inea unui politi­cian care se com­portă în ace­laşi fel, chiar dacă într-un alt con­text. Se poate jus­ti­fica deci sin­gur: „Aaa, deci se poate merge mai departe în acest fel în această ţară. Vorba aceea, pe cine der­an­jează vreun furt?! În final, lucrurile funcţionează…Mai bine să ne gândim la com­pa­nia vre­unei dom­niţe simpatice.”

Vor­beşti de dame de companie?

Exact. Apropo, recent am strâns mate­r­ial pen­tru o anchetă pe această temă şi am inter­vievat numeroase dom­nişoare active în dome­niu. Din zecile şi zecile de con­vor­biri tele­fon­ice pe care le-am avut am înţe­les o chestiune impor­tantă: aceste fete par mai degrabă partea „sănă­toasă” în toată povestea, ştiu cum funcţionează lucrurile şi de la început explică tot, inclu­siv mecan­is­mele exis­tente pe piaţă. Tre­buie spus că în Italia multe sunt orig­inare din Estul Europei, iar una din­tre ţările care „exportă” cel mai mult în acest dome­niu este Româ­nia. Vor­bim de sute şi sute de dame de com­panie — escort. La Roma, de pildă, se ştie că damele de com­panie „escort” cele mai drăguţe şi cu tar­ife cele mai con­ven­abile sunt din România.

Ce înseamnă tar­ife convenabile?

100 de euro. Sunt fete îngri­jite, se machi­ază bine, au bus­tul refă­cut şi nu se droghează. O damă de com­panie din Rusia de ace­laşi „nivel” îşi vinde cor­pul în schimb pen­tru 200 sau 300 de euro. Despre românce mai tre­buie spus că sunt de multe ori foarte tinere şi sunt con­sid­er­ate fără scrupule. Con­tac­tate de cele mai multe ori prin tele­fon, acceptă toţi clienţii din start, fără să pună nicio condiţie. O „colegă” escort italiancă de pildă nu nego­ci­ază, ci mai întâi cere infor­maţii despre client, despre aştep­tările invi­taţilor… În plus, am impre­sia că româncele „escort” cunosc extrem de bine piaţa, aşa că răspund la toate între­bările exact cum s-ar aştepta un băr­bat ital­ian, adică dând impre­sia că sunt „cucerite” de clienţi. De alt­fel, la între­barea „În ce ţară preferi să lucrezi în Europa?”, femeile „escort” românce erau printre cele care alegeau din start Italia sub­lini­ind că aici clienţii nu se îmbată ca în Ger­ma­nia sau în alte ţări, ci trans­formă momen­tul „întâl­nirii” cu numeroase com­pli­mente sau cadouri.

Româncele se dau rusoaice

Tre­buie spus că româncele „escort” prezente pe piaţa ital­iană încearcă să-şi ascundă naţion­al­i­tatea. Se prez­intă ca „rusoaice” de cele mai multe ori, iar acest aspect reiese şi din site-urile lor de prezentare. Am impre­sia ca încearcă în mod automat să evite o asociere greşită de ter­meni exis­tentă dese­ori aici: „Româ­nia = ţigani sau miz­erie”. Aşa că preferă mai degrabă să se prez­inte ca rusoaice pen­tru a-şi menţine o poz­iţie pe piaţă. Naţion­al­i­tatea iese la iveală însă când vine vorba de tar­ife, pen­tru că ale lor sunt sub media pieţei. În plus, nu vorbesc nicio­dată de peştii lor, indi­vizi fără scrupule. Aceste per­son­aje rămân un mis­ter oricât ai încerca să obţii măcar o descriere sumară.

A devenit cele­bru la 26 de ani

La 31 de ani, Roberto Saviano este cel mai bine vân­dut scri­itor ital­ian con­tem­po­ran. A primit zeci de pre­mii şi dis­tincţii în întreaga lume, fiind acla­mat ală­turi de autori ca Mario Var­gas, Llosa Orhan Pamuk sau Gun­ther Grass sau Umberto Eco. Absol­vent al Fac­ultăţii de Filosofie din Napoli, Saviano a pub­li­cat volu­mul „Gomorra” pe când avea doar 26 de ani, după o scurtă uceni­cie ca ziarist local de inves­ti­gaţii în Napoli. Volu­mul, tradus în peste 42 de ţări, printre care şi Româ­nia, descrie metodele crimei orga­ni­zate ce au trans­for­mat ter­i­tori­ile pe care le stăpâneşte într-un fel de copie a infer­nu­lui, o „Gomorră” bib­lică încas­trată în lumea con­tem­po­rană. Ecranizarea cărţii, pre­mi­ată la Cannes, a fost la doi paşi de o nom­i­nalizare la Oscar. După best­sellerul „Gomorra” (vân­dut în 6 mil­ioane de exem­plare), Saviano a pub­li­cat culegerea de eseuri „Fru­museţea şi infer­nul” (500.000 de exem­plare vân­dute doar în Italia), volu­mul de pove­stiri „Con­trar­iul morţii” şi tran­scrierea unei emi­si­uni TV intrată în librării cu titlul „Cuvân­tul împotriva Camorrei”.

Fete de carieră

Roberto Saviano

Roberto Saviano se află sub pro­tecţia poliţiei în urma dezvăluir­ilor făcute despre Mafia ital­iană Foto: Mediafax

Vor­beşti cu o sig­u­ranţă ameţi­toare. Şi totuşi, un scri­itor poate avea atâtea cer­ti­tu­dini? Care este sursa infor­maţi­ilor tale?

Este foarte sim­plu. În cazul anchetei „escort”, de pildă, pe lângă rapoartele poliţiei, datele sunt sub ochii tuturor. Nav­igând pe site-urile locale din Roma, de pildă, apar mereu anunţuri postate de numeroase escort din Româ­nia şi acum le recunosc ime­diat chiar din prezen­tările iniţiale. Se înţelege ime­diat pen­tru că bul­găroaicele şi rusoaicele scriu mai prost în ital­iană. Se vede că româncele folos­esc însă o limbă care se aseamănă cu ital­iana, în timp ce bul­găroaicele, de pildă, folos­esc corec­torul automat Google. În fine, în ultimul timp am remar­cat o nouă tend­inţă pe piaţa escort, şi anume aceea de a le „plasa” şi în lumea spec­ta­colu­lui TV. Evi­dent, nu numai româncele. Cu sig­u­ranţă, în acest con­text s-ar regăsi cineva care ar putea spune că e o poveste veche de când lumea, întâl­nită şi în alte ţări. Prob­lema este însă că aici, în Italia, multe fac şi cari­eră. Pot deveni vicem­i­niştri, con­silieri sau pot avea alte funcţii. Evi­dent, acum nu vreau să pozez în cine ştie ce moral­ist. Etica nu e cel mai impor­tant ele­ment aici, pen­tru că, în final, oricine poate decide cui să vândă cor­pul, cui îi pasă? Cred însă cu tărie că poate deveni o prob­lemă doar dacă vine vorba de şantaj, de schimb de favoruri cu „furni­zorii” de fete sau chiar direct cu damele de com­panie, adică atunci când intră în joc banii mur­dari, corupţia, reco­mandările pen­tru cine ştie ce slujbă.

Cosa Nos­tra a sosit odată cu prăbuşirea comunismului

Care este relaţia din­tre orga­ni­za­ţi­ile crim­i­nale ital­iene şi cele din estul Europei?

Mafia ital­iană şi struc­tura men­tală de tip mafiot au fost expor­tate cu suc­ces şi în Est, ca de alt­fel în toată lumea, fiind un fel de „şcoală”, de la Amer­ica Lat­ină (Mexic, Colum­bia, Chile, Argentina Uruguay) până la Africa de Sud. Nu dege­aba, de pildă, o ţară ca Muntene­gru are nenumărate relaţii cu Uruguay-ul, iar exem­plul traf­i­can­tu­lui de droguri Darko Šarić este elocvent în acest sens. Šarić este cele­bru pen­tru cifra de afac­eri impre­sio­n­antă, pen­tru longevi­tatea pe piaţă, dar şi pen­tru pres­tigiul politic în ţara sa. Toţi ştiu că Šarić aduce în con­tin­uare droguri din Uruguay şi se află în con­tin­uare în Muntene­gru, dar ţara sa nici nu se gân­deşte să-l extrădeze chiar dacă riscă sancţi­uni inter­naţionale. Prac­tic nu le pasă, pen­tru că oricum îşi con­solidează sis­temul cu banii care le parvin pe alte căi.

Fiecare ţară din Europa Ori­en­tală are însă speci­fici­tatea sa…

Ai drep­tate. Pe viitor văd însă în Bal­cani un rol destul de rel­e­vant pen­tru mafia sârbă ce a revenit put­er­nică şi pe coastă. Când vine vorba de sârbi, e intere­sant de obser­vat că nu fac în con­tin­uare afac­eri cu croaţii, pen­tru că nu se suportă unii pe alţii nici pe „scena” crim­i­nală. Cola­bore­ază însă cu albanezii, aşa cum se întâm­plă şi pe vre­mea războiu­lui, când îşi vin­deau arme, petrol, droguri unii altora… Toate aceste aspecte au reieşit de alt­fel de mai multe ori şi în alte anchete. Ca de pildă în cea sem­nată de Misha Glenny (n.red. — autorul best­selleru­lui „McMafia — crime fără fron­tiere”, carte tradusă, de aseme­nea, în româneşte).

Ce efect crezi că are însă extin­derea Uni­u­nii Europene?

Extin­derea este benefică pen­tru multe ţări din Est pen­tru că per­mite con­sol­i­darea stat­u­lui de drept. Am impre­sia însă că şi deza­van­ta­jele sunt şi ele destul de numeroase. De ce? Pen­tru că acum banii crim­i­nalilor pot ajunge şi ei în multe ţări din Est fără mari prob­leme, pen­tru că nu mai sunt vămi, nu există un pachet de legi anti-Mafia. Reţelele crim­i­nale au început de mult timp să se ori­en­teze tot mai mult spre noile opor­tu­nităţi oferite de Europa de Est. Au fost „cumpărate” bucăţi întregi din fosta Ger­manie de Est, Româ­nia, fosta Iugoslavie, Alba­nia, Kosovo. Pe când reţelele crim­i­nale ital­iene cumpărau cam tot ce se putea în noua Europă liberă, mediul de afac­eri occi­den­tal era mult mai pru­dent. Îmi vine în minte un raport ce con­sem­nează o con­vor­bire tele­fon­ică inter­cep­tată de poliţie în Sicilia cu câteva zile înainte de căderea zidu­lui la Berlin în 1989, în care se anunţa deja sosirea „val­izelor” de bani cu oamenii mafiei siciliene Cosa Nos­tra, în decurs de numai 48 de ore.

Tes­tul Adevărului

Acum sunt în Italia. Mâine, cine ştie…

1 Despre Româ­nia şi români. Româ­nia îmi apare drept o real­i­tate extrem de com­plexă. Mă face să mă gân­desc, în primul rând, la primele zone din Est „jefuite” după 1989 de o serie de orga­ni­za­ţii crim­i­nale. Comu­ni­tatea românilor din Italia apare cea mai apeti­santă pe plan medi­atic în Italia, din păcate, mai ales când e nevoie de cine ştie ce ţapi ispăşi­tori printre imi­granţi. În real­i­tate însă, imi­granţii români reprez­intă o forţă eco­nom­ică tot mai impor­tantă în Italia.

2 Pros­ti­tuţie şi droguri. „Piaţa damelor de com­panie” reprez­intă noul salt cal­i­ta­tiv al orga­ni­za­ţi­ilor crim­i­nale în Italia. Multe din­tre miile de românce escort care ajung în Italia pe „piaţa de escort” au început să vândă cocaină clienţilor intere­saţi chiar şi în cazul în care ele nu se droghează. Este o nou­tate abso­lută, o nouă strate­gie în Italia a orga­ni­za­ţi­ilor crim­i­nale din România.

3 Mafia comu­nistă. Mulţi din­tre mafioţi erau deja prezenţi În Europa de Est şi în perioada Cortinei de Fier. De pildă, în micul trafic de haine din Vest către Est înainte de ’89. Mare parte era ges­tionat de către mafia napo­le­tană Camorra, care reuşea să ajungă pe piaţa din Est, chiar dacă ofi­cial guver­nele comu­niste blo­cau acce­sul tuturor. În momen­tul prăbuşirii Zidu­lui Berlin­u­lui, ital­ienii aveau deja un „canal de comu­ni­care cu estul Europei”, ştiind cui să se adreseze pen­tru orice, inclu­siv pen­tru procu­rarea armelor.

4 O viaţă în exil. Acum sunt în Italia. Cine ştie ce se va întâm­pla în urmă­toarele luni… În momen­tul de faţă mă simt tot mai apăsat de ati­tudinea de multe ori ostilă în ceea ce mă priveşte. Polit­ica mă asfix­i­ază. Prob­lema este că şi în afară dese­ori simt şi o pre­siune exager­ată impusă de insti­tuţi­ile ţării-gazdă. Mă întreb deci ce sens are o „fugă” dacă nu eşti oricum un om liber şi ai nevoie de escortă pen­tru a-ţi face mese­ria. Evi­dent, asta doar în cazul în care vrei să-ţi păstrezi iden­ti­tatea şi să nu-ţi schimbi viaţa …